Are o legătură
specială cu melcii. Am fost șocată de-a dreptul când am aflat acest lucru.
Vorbea cu ei, dar eu nu o credeam. Făcea mișto de mine – ziceam. Râdeam de ea,
râdeam de melci. O prostie!
A plouat azi. E atât
de greu aerul, parcă ai respira bolovani. Inspir – cad bolovanii în plămâni și
mă trag în jos; expir – se transformă în baloane cu aer cald în momentul în
care ies din nări și se înalță ușor. Nu mă uit prea lung după ei, sunt melci pe
jos și nu vreau să îi zdrobesc. Când calci pe ei și îți dai seama de ceea ce ai
făcut e deja prea târziu. E târziu pentru ei, e târziu pentru tine. Știi că
urmează acel scrâșnet pe care îl simți și-n creier urmat de ridicarea
piciorului cu o viteză controlată doar ca să nu simți cleiul ce parcă-ți trage
pasul înapoi. E târziu oricum. E târziu pentru melc, e târziu pentru tine.
A plouat azi și
trotuarul era ud. Melcii erau bucuroși. I-am numărat; erau vreo optișpe. Atâția
am reușit să observ și i-am numărat doar ca să îi pot spune și ei că optișpe
melci o salută cu drag. Probabil ar și îmbrățișa-o cleios, dar asta nu mi-au
spus-o. Cred că se simt complexați de felul lor de-a fi. Le-o fi greu să se
accepte așa cum sunt, deși ar trebui – au o viață scurtă și.... mizerabilă.
În fine, o salutau
melcii cu atâta entuziasm. Acum o cred! Domn’le, ea chiar are o legătură specială cu melcii... și
melcii cu ea.
No comments:
Post a Comment